Statutul de stiinta al pedagogiei sociale
- Statutul de Știință
Pedagogia socială a dobândit acest statut prin:
- domeniul propriu de investigație
- ansamblul coerent de cunoștințe, legi, principii referitoare la educație (funcția teoretică) asigurând educatorilor metodele și mijloacele de educație de organizare de management (funcție practica, de orientare)
- finalități precise
Nu poate fi suficient matematizată datorită specificului educației (care nu se pretează la analize cantitative și la măsuratori riguroase, se realizează însă cu succes, analizele calitative).
Statutul de artă decurge din capacitatea educatorului de a se folosi de știință în mod creator (aptitudinea sau vocația pedagogică).
Domeniile pedagogiei sunt:
1) E. Planchard:
- psihologia pedagogică,
- sociologia pedagogică
- istoria pedagogiei
- pedagogie medicală
- pedagogie experimentală
- statistica pedagogică
2) St. Bârsăneanu suține unitatea de sistem a pedagogiei, ea fiind considerată știința generală a educației, teoria educației omului în ansamblul ei, ramurile ei dând posibilitatea abordării din perspective variate.
Profesii sociale: termenul e folosit pentru a descrie o arie vastă de profesii şi activităţi posibile realizate de profesionişti, care oferă diferite forme de sprijin şi asistenţă prin practicarea lor, în principal sarcini complexe de educaţie şi asistenţă (Lorenz, W. – Social Work in a Changing Europe – IESW, EASW Conference Paper 1997).
Formarea continuă reprezintă un cadru de devenire a adultului în plan cognitiv, afectiv şi psihosocial, constituind un prilej de dezvoltare personală care să-i permită să creeze noi cunostinţe şi să adapteze cunoştinţele acumulate la contexte aflate într-o continuă schimbare. În cadrul formării continue a cadrelor didactice, persoanele formate nu constituie doar un obiect al formării, ci constituie elemente active ale formării deschise unui parteneriat cu formatorii (C.Cucos, 1999).
Demersul didactic al formării continue este unul centrat pe educat astfel încât rolul formatorului este acela de a configura contextul, cadrul în care educatul se auto-formează.
Formarea cadrelor didactice trebuie să constituie o prioritate a sistemului de învăţământ românesc. Reformarea sistemului de formare iniţială si continuă nu constituie un scop în sine, ci este o premisă pentru realizarea unei misiuni esenţiale: cariera didactică (construirea unei cariere didactice reale, orientate, motivante şi deschise pentru cadrele didactice din România).
Serviciul social
O tipologie a serviciilor sociale ne este oferită de OG 86/2004 care clasifică serviciile sociale în două categorii principale: servicii sociale primare şi servicii sociale specializate. Potrivit legii, serviciile sociale primare au un caracter general şi urmăresc prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate sau vulnerabilitate. Principalele activităţi desfăşurate sunt:
activităţi de identificare a nevoii sociale individuale, familiale şi de grup; dacă este cazul, trimiterea persoanei sau familiei la servicii specializate.
activităţi de informare privind drepturile sociale şi obligaţiile beneficiarului;
măsuri şi acţiuni de urgenţă în situaţii de criză;
măsuri şi acţiuni de menţinere în familie şi comunitate a persoanei aflate în situaţie dificilă;
activităţi de consiliere primară;
activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară;
acţiuni de sensibilizare a opiniei publice locale;
acţiuni de colaborare cu alte servicii.
Serviciile sociale specializate au ca scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţii de funcţionare socială a indivizilor şi familiilor. Activităţile specifice sunt cele de:
